astazi vreau sa ma plimb. ca si ieri si alaltaieri si toata saptamana incepand de duminica trecuta. cand m-am plimbat cate doua ore cu el. l
bine ca mai sunt bloguri vesele si visatoare si pensive (cuvantul saptamanii, ce mai, cuvantul pentru ianuarie si februarie so far), bine ca mai este matematica si farama de constiinta pe care o mai am dupa dezastrul de joi cu lucrarea si stresul si “nu pot plange” si la naiba cu tot!
iar vreau sa ies pe afara, sa fie iar intuneric, sa ne plimbam, sa ne asezam din nou pe bordura langa apa cu cateva masini trecand pe langa noi, fortandu-ne sa ne vedem din cand in cand, apoi iar intuneric si “nu ma asteptam sa ma plimb pe aici noaptea. ever”. si vreau sa vorbim mult si frumos si destept si sa am din nou impresia ca gandurile si cuvintele mele chiar au sens, ca nu sunt ramblings demne de ascuns in pivnita, si vreau in sfarsit sa fumam impreuna. putin. in liniste. dar sa auzim cum arde. calea tacerii ma omoara momentan, lasa ca se dizolva cumva starea asta de spirit.
pana atunci, sa ma prefac ca nu ma stresez, sa ma apuc de mate, sa nu mai imi vina sa plang si sa arunc cartea pe geam cand nu ma prind la nimicuri. “nimicnicie”.
vreau Urma. dar poate nu ma mai concentrez, si iar procrastination. mai bine fredonez eu in timp ce incerc sa fac matematica.
pensive
urma- “anger”
obsessive
VAR. 014

[benumbed]